~
Clipele trecute îşi depun amprenta,
Ĵn trecerea lor ne creazã dependenţa
Ne gãsim rãtãciti in labirintul suferinţei,
Neputând scapa de blestemu-obisnuinţei.
Suntem tãcuţi în cautarea unei şoapte,
Fantoma trecutului ne bântuie în noapte
Ne macinã uşor… ne taie rãsuflarea
Cu ochii-nlãcrimaţi, ne cãutam scãparea
Vreamea ce-a trecut, ne afecteazã în prezent
Trecutu-i mort de mult, noi îl privim atent
Singuri ne gãsim, cãutând un început
Dar viitorul parcã-i legat tot de trecut
Ne pierdem şi speranţa şi urlãm în tãcere
Sufletul ne-aude, dar dorul nu ne piere
Şi credem cã-i pierdutã, orice cale-aleasã
Trecutul ne-a marcat, întinzându-ne o plasã
Trecutu-i un pãianjen ce şi-a ţesut frumoasa-i pânzã
Iar noi ce il trãim, suntem simpla-i muscã
Ĵncercând sã trecem, sã uitãm tot ce-a trecut
Ne-npotmolim in pânza trecutului ţesut
~
