Muzei Mele

~
Ti-am dedicat o vorba,
Ti-am dedicat-o-n scris
Puterea unei strofe,
Dorinta unui vis.
~
S-am incercat din greu,
Sa-ti descriu traierea
Sa-mi fi muza mea mereu,
Asta ti-e menirea.
~
Sa-mi dai sperante c-un suras,
Sa ma cobori c-o soapta
Sa ma ridici din nou mai sus,
Sa ma cobori de-odata.
~
Sa-mi umpli inima cu dor,
Cand mi-oi aduce-aminte
De noptile pline de-amor,
De dulcele-ti cuvinte.
~
Si sa ma lasi sa sper,
Intr-o impacare
Injectandu-ma c-un ser,
Privirea ta ma doare.
~
Sa-mi sfasii inima pe loc,
Cu recea ta purtare
Sa-mi pui inima pe foc,
Cand speranta-mi moare.
~
Si sa te joci cu mine,
Profitand cat poti
Ca inca tin la tine,
Si viata mi-o conduci.
~

Nemurire

~
Tu! inger sfant al mortii, vina a-mi lua,
Sufletul din mine, viata a-mi curma
Lasa-mi trupu-n urma, Iadu-i pe Pamant,
Du-ma-n lumea ta, acolo voi fi sfant.
~
Si vino intr-o noapte si vino in tacere,
In clar de luna plina si in clar de stele
Din bolta noptii triste, cobori-te usor,
Priveste-ma in ochi, sa devin nemuritor.
~
Cu ochiu-ti ca de gheata, cu parul ca de foc,
Cobori-te din cer, ingheata-mi timpu-n loc
S-atunci sa vi la mine, departe sa ma duci,
Sa mi s-aduca flori, la umbra unei cruci.
~
Si du-ma-n a ta lume, aici sunt simplu om,
Si insufa-n mine, duh nemuritor
Sa ajung in Ceruri, lasand Iadul pe Pamant,
Acolo am fost om, in Ceruri voi fi sfant.
~

Blocat in Sicriu

~
Pe o cripta rece, m-am asezat sa scriu,
Durerea unui om, blocat intr-un sicriu
El inca este viu, in ciuda unui fapt,
Ca a fost declarat, bolnav, un cardiac.
~
Se chinuie cu greu sa iasa din sicriu,
Si sa arate lumii ca el inca e viu
Cu ultima sufloare, incearca a scapa,
Dar nimeni nu-l aude, pentru a-l salva.
~
Se zbate ne-ncetat, pentru o speranta,
Lupta si suspina, pentru-a reveni la viata
Dar parca oboseste, si aer nu mai are,
Soarta ia fost scrisa, fara vreo scapare.
~
Parca-i blestemat, sa moara cu speranta,
Sa se stinga usurel, in dorinta lui de viata
Si ce ironic, sa te zbati sa iesi dintr-un sicriu,
Sa nu te-auda nimeni, iar eu sa-ncep sa scriu.
~